sa mai si visam

Interior

2009-05-26T06:32:00.001-07:00

Afara este ziua
In casa este noapte
Lampa ii pazeste

Tacere

2009-05-26T06:28:00.000-07:00

Pe mijlocul drumului
Un melc a murit
Nici nu s-a grabit

Noutati

2009-02-15T00:40:00.000-08:00

Esenta de parfum
Tinerete vie
Intr-o lume moarta

Daca ma vei vrea
V-a trebui s-accepti
Si umbra mea

Inca sunt vie
De ce te grabesti
Sa-mbraci haine negre?

Trecut?

2009-01-14T04:22:00.000-08:00

S-a implinit deja un an...
Ca si atunci,
O vezi intrand pe poarta imbracata-n alb.
Toti se-ntreaba:
"De ce vine neincetat cand el este demult plecat?"

"S-a vindecat", ar spune cei ce-o zaresc prin cimitir
Dar ea simte praful vremii care vine si se-asterne peste trupu-i obosit.

In genunchi saruta piatra
Multe lacrimi curg siroaie
Si se-astern peste mormant
Ca niste petale moarte

Eu cred ca-si aminteste
Vremuri albe de demult
Cand era cu el de mana
Acum nu-i decat trecut!

O vad cum se ridica,
Rochia-i alba si-o aseaza
Mai priveste-o data-n urma
Va veni si maine...iara!

DIMINEATA GRI

2008-07-10T22:45:00.000-07:00

Deschide un ochi somnoros cerul si imi spune pe un ton grav : Buna dimineata!. Soarele casca: “inca o noua zi”, imi sopteste la ureche si se duce sa se spele. Este cald, vantul se joaca pe ritmul muzicii lui Cohen iar roua se duce sa mai moara putin.
In rest, singuratate. Fara el este atat de multa singuratate incat sa sature uimirea vantului , a soarelui,uimirea tuturor.
Vine un vultur batran, se aseaza pe o creanga si imi priveste singuratatea. “este prea mare”, asa imi spune si zboara mai departe. Dar eu nu vreau sa recunosc si incep sa plang. Imi este rusine si de vant, si de soare. Si ma intorc cu spatele la ei.

SFARSIT

2008-05-22T01:09:00.000-07:00

In fiecare loc intreb de tine
"Oare unde vei fi maine?"
Ei nu te cunosc asa cum eu
Alerg timpul sa-l grabesc
Si sparg clepsidra nisipoasa
Si intr-o suflare-astept sa cada
Si ultimul moment

TRECUT

2008-05-22T01:07:00.000-07:00

Ieri am cazut intr-o groapa.
Am strigat sa vina el.
M-am ridicat dupa doua ceasuri
Eram ranita si durea…
Amintirea cand venea
Sa ma ridice cand cadeam.

INTALNIREA

2008-05-21T12:18:00.000-07:00

Cand ai venit intamplator
In ceas de seara pe la mine
Te-am privit intrebator
De ce ti-a luat atat de mult?

Inainte de-asta seara
Eu bagajul l-am facut
Si-am inchis o usa care
A fost deschisa mult prea mult.

Si am pornit la drum, in noapte
Si eram ca-un licurici
Straluceam atat de tare
Incat m-ai descoperit

In brate tu m-ai strans incet
“M-am indragostit de tine“
Asa mi-ai spus si ca atunci
Si azi eu te iubesc pe tine

VISUL

2008-05-19T04:20:00.000-07:00

Mi-e dor de tine in amurg,
Mi-e dor de-un vis curat
Si alb ca salul de la gat
Ce mi se-aseaza peste trup
Cand stau in pat si te astept
Sa ma cuprinzi ca-ntr-un duet

"Si iar visez ca sunt cu tine
Si-atat de bine si senin e
Cand visul vine sa m-aline."

Culori de gri

2008-05-13T09:31:00.000-07:00

Culori de gri, maro si alb murdar mi se perindeau prin fata ochilor de-abia deschisi dupa o noapte lunga in care vinul a tot curs in paharul galben de pe noptiera.
Acum daca ma intrebi, nici nu stiu stiu cand a inceput petrecerea si cand s-a terminat. Cred ca m-am dat din nou in spectacol. Atat de tipic pentru mine in ultimul timp. Dupa ce am tras o bluza pe mine, m-am indreptat spre sifonier pentru a ma hrani. Nu mai e, probabil ca strainul de azi nopate a folosit-o toata numai pentru el. Asa merit daca ma incurc cu toti barbatii care stiu sa toarne bautura in pahare. Cat o fi ora? Afara este aproape intuneric, e iarna si este ora 16.00.
Oare cat am dormit? O clipa acum mi se pare o viata si totusi ma simt obosita. Ma ridic sa ma indrept spre oglinda. Nu ma uit pe unde calc si ma impiedic de corpul barbatului invitat de mine in propria-mi casa. Doarme dus, drogat, baut. Este brunet...in obscuritatea de la club nici nu am observat. Dar ce ma interesa daca era blond sau brun? Avea tot ceea ce-mi trebuia: bani in portofel, blugi stramti si o mana puternica cu care mi-a frecat sanii toata noaptea. Acum, putea sa plece. Ajunsa in baie, ma privesc in oglinda: rimelul ieftin mi se prelinse pe obraji iar rujul visiniu era doar o amintire pe buzele mele.
In casa zacea un miros greu, de tigari care mi-a provocat deodata o tuse groaznica. Zgomotul l-a trezit pe barbat care fara sa rosteasca un cuvant, si-a pus panatalonii pe el, camasa dungata si a parasit camera. S-a duc in bucatarie si s-a spalat pe ochi.
“Buna dimineata, frumoaso! Esti mult mai frumoasa dimineata!”
“ Este amiaza, te rog sa pleci.”
“Hai inca o doza si plec, unde ne grabim?”
“ Spre casa ta, sau unde dracu locuiesti, astept pe cineva.”
“ Tot curva ai ramas, asa cum te stiu de doi ani. Ce crezi ca a fost intamplatoare intalnirea noastra de aseara?”
Avea dreptate, am ajuns o curva, dar cine era el sa ma judece?
Timpul mi-a trecut prin fata ochilor..As vrea acum sa privesc numai inainte dar ce mi-a mai ramas? Am ajuns la 40 de ani, fara nici un prieten. Singurul meu prieten este vecinul Mark, de vis-avis. Este si el singur. Sotia i-a murit acum 2 ani. In weekend ne mai intanim la un pahar si ne despartim in zori. Nu am mai incecat sa ma apropii de nimeni..
Am doi copii, un baiat si o fata. Ma urasc, nu i-am mai vazut de 3 ani, locuiesc cu tatal lor.
Pot trece si zile intregi fara sa ies din casa. Ma duc la supermarketul din colt si ma aprovizionez. Altii ar scoate telefonul din furca sa nu fie deranjati, eu am scos demult telefonul din functiune. Parul mi-a albit si arat ca o scandura, pune-ma langa un cadavru si nu vei observa diferenta.
Sunt pictorita, poate ar fi trebuit sa incep cu acest mic amanunt. Pictura era lumea mea, de mica parintii mi-au construit camera la mansarda, in lumina soarelui. De dimineata pana seara pictam. Uneori uitam sa si mananc. Am deschis cateva expozitii si am plecat cu bursa la Paris. Acolo l-am cunoscut pe el, tatal copiilor mei. Cativa ani au fost plini de zambete. Dar eu am inceput sa umblu cu un alt el, si cu un alt el. M-a parasit, ce putea sa faca? A luat si copii cu el. Mark, un vaduv prea tanar si nu il merit. Gatim impreuna, povestim, uneori mai si plangem.. Pe cine astept? Imi vreau viata inapoi. Mi-o poate da cineva? As da acum culoarea gri din mana mea, cine vrea sa facem schimb?

CADERE

2008-04-10T04:00:00.000-07:00

In zori, o pata alba la fereastra
Pe cer, un soare mare, galben.
E una din acele zile
In care canti de bucurie.

Deschid geamul, intind mana,
Si top sare-un porumbel
Drept in parul meu zburlit
Si peste ceaiul aburind.

Dintr-odata e furtuna,
Ceru-i negru, plin de fum
Inchid geamul, porumbelul
S-a ranit la piciorus.

Ce sa fac acum cu tine,
Cand te stingi usor, usor?
Nici eu nu sunt prea bine,
Cum sa te-ajut ca sa nu mori?

PRIMAVARA

2008-04-05T09:38:00.000-07:00

Se-nchide usa-n urma mea,
O noua zi incepe iar.
Ma uit la ceas,
E-deja tarziu
Nu te mai prind, cand ai sa vii?

M-asez pe iarba, un fluturas
Il prind in mana, e dragalas
Si il intreb de tine, poate,
Va duce vestea mai departe.

El iti va iesi astazi in cale,
E colorat pe aripioare
Te va face sa zambesti
Si iti va spune ca-mi lipsesti.

PORTOCALA

2008-03-26T01:31:00.000-07:00

E frig, e ceata, e-ntuneric,
Pe-un pod ingust: o silueta.
O fi om sau doar o umbra?
Din cer ploua-ncontinuu,
In mana tin o portocala
E rotunda, coaja groasa.
Ti-o dau tie. om sau umbra...
Si-asa este-nghetata!

FURTUNA

2008-03-26T01:00:00.000-07:00

Vantul smulge copacul indoit
Si-n aer mii de fluturi mor incet.
Pe jos e plin de fructe.
Unde le-e culoarea? Unde le-e mirosul?
E plin de praf vazduhul
Furtuna va sa vina
Iar tu stai pe loc,
Nimic nu te clinteste
Nici macar copilul ce-ti intinde mana
De jos sa il ridici si sa il tii in brate.
Incotro te-ndrepti
Cand esti prins in timp?
Iar clipa viitoare nu va veni nicicand?

Balansoar in curtea scolii

2007-12-11T06:50:00.000-08:00

Ma gandesc la tine atunci cand il iau pe Pipo in brate, stinge mama lumina, eu aprind lampita de veghe si ma duc la culcare. Cateodata te mai si visez, suntem impreuna intr-o mare de frunze, le aruncam in aer, ele ni se incurca in par si dupa fugim atat de tare incat eu ma impiedic, cad, ma lovesc si incep sa plang. Tu vii, ma iei de manuta si imi stergi lacrima mare. Eu sunt rosie in obraji si plang atat de tare incat ecoul il trezeste pe Azorel care incepe sa latre. Atunci ma trezesc si ma uit la semnul de carte pe care tu mi l-ai facut cadou in curtea scolii sub stejarul mare in timp ce ne dadeam in balansoar.

VISUL

2007-11-30T01:47:00.000-08:00

Era-ntr-o seara de demult
Ce s-antamplat, acum sa stiu
Nu imi doresc a-mi aminti
Si stau si plang in coltul meu
Si visul se asterne greu
Peste pustiul meu din gand
Si peste seara de demult.

Ne-am vazut atunci fugar
Eram invaluita-n sal
Cadoul tau de inceput

Acum rupt si prafuit
De-atatea vorbe si priviri
Statea intins pe corpul meu
Si el incremenit si greu

O AMINTIRE

2007-11-28T05:50:00.000-08:00

Azi am cazut din nou
In gandul negru de demult
Ce ma tine prizonier
In tinutul lui de plumb

M-a ademenit pe-ascuns
Cu o floare si-un suras
Am urmat-o neincetat
Pana cand s-a intamplat
Ca in palma ei sa vad
O alta ce-o tinea
La fel de strans precum si eu
O tin pe ea in gandul meu

Numaratoarea inversata

2007-11-05T04:28:00.000-08:00

“Inchide ochii si viseaza…o sa te invat eu. Esti sigura ca nu vezi nimic? Altfel poti strica totul”“O sa ametesc, opreste-te!”“Inca putin, ai rabdare, in curand se va sfarsi totul…”
O chemase acolo, in locul acela umed, pentru un joc stupid. Ce a fost in mintea ei? Tristetile si dezamagirile din ultimul timp si-au spus cuvantul. Cu toate ca-l sunase in fiecare zi de 2 ori pe ora timp de o saptamana, mandria lui statea in picioare. Nici nu se astepta la altceva din partea lui. Il cunostea destul de bine si stia ce avea sa urmeze dupa fiecare gest, stia ce cuvant va veni dupa fiecare moft. Asa ca atunci cand a primit telefon de la X, timpul parca s-a oprit. Alta dezamagire din viata ei. Cu toate astea, i-a spus da. A spus da unui trecut. Si trebuia sa ramana trecut. Dar prea tarziu, deja se afla in locul acela. Stia foarte bine locul pentru ca fusese de multe ori cu el acolo, pentru a fi prada lui, amanta lui, iubita lui. La telefon i-a spus sa vina cat poate de repede si sa-si ia cateva haine negre. Ea nu a comentat si parca ghidata, si-a impachetat repede singura bluza neagra pe care o avea si o pereche de pantaloni, s-a urcat in masina si a plecat. A condus ca o nebuna. Simtea ca ceva o chema. Stia ca era o nebunie si totusi apasa acceleratia pana la fund. Numai la gandul ca il va revedea, pielea i s-a incretit, respiratia i s-a ingreunat. Asa a fost cu el mereu. Asta i-a si placut la el. In acea clipa a realizat ca daca ar fi ramas cu el, totul ar fi fost la fel. Se despartisera acum un an. De atunci ea a cautat un altul, opusul lui. Asa isi dorea si a primit. La scurt timp, l-a cunoscut pe Y. Era tot ce nu a a fost X. Optimist, o asculta, era importanta. Tine aminte ca puteau sa se plimbe ore intregi fara sa scoata un cuvant. Mana in mana, cu geana lipita de a lui, se sarutau si uitau de ei. Nu le pasa de nimic. Dar s-au despartit. Acum nu mai vroia sa-si aminteasca de ce; a inchis ochii si a condus mai departe.
De-a lungul acestor cateva luni s-a gandit de mai multe ori cum e sa nu mai fii. Pentru ce sa mai traiesti daca pe interior te simti mort? Doar asa, sa-ti umble trupul cautator de oameni, cautator de idei, atunci cand mintea nu mai viseaza, cand ochii nu mai cauta? Nu a planuit nimic. Se uita la apa lata ce ii cuprindea privirea si se gandea cat de repede ar putea sa ajunga la ea. Alteori, privea muntii stancosi si parca vroia sa devina si ea un aprarator al acelui tinut minunat..un erou. Dar stia ca eroii nu mor de la sine. Stia ca intr-un fel sau altul trebuie sa i-a decizii mai rapide si pe termen mai lung. Nu putea sa traiasca de la o zi la alta, in speranta ca ii va fi mai bine.
Era intuneric cand a parcat masina. Si-a cautat cheile prin geanta spatioasa in care nu gasea niciodata nimic. A invartit cheia in yala dar nu se potrivea. S-a uitat mai bine ca nu cumva sa fie cheia de la birou. A sunat de 2 ori scurt dar apasat. Era deja obosita si inca nu stia ce avea sa se intample. Se mutase cu Y de cateva luni. La inceput le-a fost mai greu, ea avocat, el pictor. Era un artist, un visator. De multe ori ea credea ca in lumea lui nu e loc de oameni de rand. A incercat sa o invete sa faca cateva schite dar tot ce a reusit sa contureze a fost un soare si ala shilod si vestejit. Nu avea talent si gata. Stia si el foarte bine lucrul acesta iar ea il stia mai bine decat el. El ii povestea mereu de prietenii lui, de pictori, de stil..il asculta. O data a adormit...asta insemna ca nu era interesata? Si-a pus intrebarea asta sub dus de dimineata dar nu a vrut sa-si raspunda. A mai sunat o data. Stia ca el este acasa pentru ca vazuse de pe drum lumina la mansarda, o lumina oarba, o lumina intunecata, ca de lumanare. Ciudat, el detesta lumanarile. Cand ea isi facea baie obisnuia sa-si contureze cada cu lumina lor dar lui i se parea sinistru. Pasii repezi pe scari, un halat si un prosop ud: ”cu cine esti”?, l-a intrebat ea. “Cu Anda, vorbeam despre noua expozitie pe care urmeaza sa o deschidem luna viitoare”. Din capatul celalat al scarii, un halat si un al 2-le prosop ud. Era Anda... In acel moment a simtit ca i se taie respiratia. A luat cheile si s-a urcat la volan. A condus ca o nebuna. El nu a incercat sa o opreasca.
Si-a petrecut urmatoarele saptamani umbland fara nici un rost. La birou a ramas in urma, pe strada se izbea de oameni; isi cerea scuze si trecea mai departe. Apartamentul ei arata de parca ar fi locuit acolo o familie cu 10 copii, nu doar ea, fosta doamna avocat. In scurt timp si-a pierdut slujba. Avea de rezolvat un caz care aducea mari profituri firmei. Nu s-a mai prezentat la intalnirea cu clientul asa incat acesta a cautat serviciile unei alte firme de avocatura iar seful ei, serviciile unui alt avocat.
Totul se ruina si asta nu din cauza Andei, nu din cauza lui Y ci doar din cauza ei. Dupa mai multe zile petrecute ca o fantoma in cautarea unui corp, a realizat ca merita mai mult. Merita si ea cateva clipe de placere in tot acel abis in care cadea neincetat, mai adanc, tot mai adanc. A inceput sa se drogheze. Cumpara marfa de la un pusti care nici nu avea 18 ani. Ce pacat de el, de ea. L-a invitat o data la ea in apartament si dupa mai multe doze au ajuns in pat. S-a trezit de dimineata cu o ingrozitoare durere de cap. Cand a realizat ce facuse durerea s-a atenuat si apoi acel gust amar din gura, parca il simte si acum. A aruncat toate acele porcarii..De atunci nu a mai “tras” niciodata iar pustiul s-a facut nevazut. A incercat de mai multe ori sa dea de el. S-a mai dus in acele locuri periferice ingrozitoare dar toti ii spuneau ca a plecat. Cand ii intreba unde, i se raspundea: “in cautarea fericirii” si apoi urmau hohote de ras, un ras diabolic, sinistru.
Dupa ce s-a gandit cateva zile, l-a sunat pe Y. Realizase ca alaturi de el petrecuse multe clipe ce ii redasera zambetul si o facusera sa uite de X. Dar usa i s-a inchis: “Am descoperit ca alaturi de Anda sunt fericit, ea este tot ce nu esti tu”. Ce ciudat, si ea isi spusese acelasi lucru despre el cand l-a intalnit: “el este tot ce nu a fost X”. A tot cautat sa se apropie de el. Il suna mereu. Se facea de ras si i-a trebuit mai mult timp sa realizeze lucrul acesta. Era dezamagita de ea. De fapt nu era vorba de nici o mandrie de-a lui Y. Asta a inteles-o acum.
Au trecut mai multe luni, timp in care si-a cautat de lucru. I se mai intampla uneori sa se surprinda ca viseaza dar nu la lucruri frumoase. Isi amintea de trecut si atunci inchidea ochii, ii tinea stransi, atat de stransi incat lacrimau. In acel moment pendula intre dorinte spuse si dorinte tinute ascunse. Mintea ei se transforma intr-o bila ce se rostogolea si se impotmolea la fiecare pas. Avea nevoie de o alta bila, sa-i reaminteasca, sa o rostogoleasca mai departe. Dar deschidea ochii si mergea mai departe. A reusit sa se angajeze pe o functie prost platita dar care ii permitea sa traiasca. A trebuit sa se mute in alt apartament, intr-un cartier mai indepartat de centrul orasului unde chiria era mai mica. In tot acest timp nu a cunoscut pe nimeni. Si nici nu vroia . Nu avea chef de socializari, nu avea chef de oameni.
Se gandea din ce in ce mai des la X. Trecutul revene. Nu avea timp, nu avea putere sa gaseasca un suflet nou, sa-l cunoasca, sa-l iubeasca. Era mai la indemana un trecut, deja format. Se gandea de multe ori ca si ea a gresit. Nu i-a spus niciodata lui X ca i-ar placea ca el sa se schimbe. Intr-o zi s-a speriat si a fugit. Atunci cand i-a spus “da” la telefon s-a impotmolit intr-un colt al ei, un colt din care cineva trebuia sa o scoata. Avea nevoie de o speranta ca va putea merge mai departe. Avea nevoie sa ii spuna si altcineva acest lucru. La Y nu se mai putea intoarce iar X se pricepea foarte bine sa-i dea sperante. De multe ori i-a conturat viitorul in dungi groase ce pareau ca nu se vor subtia niciodata. Dar ele erau de fapt ca niste fire de nisip. Nici nu se vedeau. Erau numai inchipuiri de-ale ei. Intr-o zi le-a vazut. A vazut cat erau de subtiri si a inceput sa impacheteze. Dar el a intors-o din drum. Ea il credea, despacheta si ramanea.
Ziua in care a sunat X incepuse ca una obisnuita. Inca o zi banala, identica cu restul. S-a trezit de dimineata si a plecat in graba. Metroul avea intarziere asa incat a luat-o pe jos. La inceput a mers linistit, dupa care a grabit pasul iar in scurt timp a inceput sa fuga. Simtea atata energie in ea. Nu mai fusese asa de mult timp. Tine minte ca a reusit in acea zi sa rezolve treburi pe care in alte conditii le-ar fi treminat in 3 sau 4 zile. Nu isi explica ce se intampla si nici nu vroia sa stea sa caute raspusuri. Seara, cand i-a auzit vocea a spus da imediat. Parca era alta.
Era noapte cand a ajuns acolo. A parcat masina si a inceput sa mearga incet. De-abia inainta. O lumina se vedea in departate. A numarat pasii pana la el. Obisnuia sa faca asta cand ii era frica. Era unul dintre ticurile ei. In mana isi tinea bluza neagra iar pe umar geanta in care avea perechea de pantaloni. El o astepta. A privit-o scurt, dupa care a intors capul. Ii facuse semn sa se aseze. Deja ii era frica, o frica pe care nu o putea descrie. Cu toate ca-l cunoastea, parca nu-l mai vazuse niciodata. Nu se mai putea gandi la nimic in acele clipe. A inaintat spre el. A facut 8 pasi. S-a asezat langa el si l-a privit. Nu reusea sa-i vada decat jumatate din fata, aceeasi jumatate pe care a vazut-o si mai inainte. A incercat sa-i cuprinda fata intre maini dar el s-a retras. S-a ridicat si i-a privit chipul. Cealalta jumatate era plina de sange, un sange inchegat, tinut parca dinadins acolo, pe acea suprafata de acum intunecata. A scos un tipat. Ecoul s-a auzit in departare si s-a transformat in zeci de sunete ce spargeau pustiul. In privire i se citea groaza. A incercat sa spuna ceva dar nu mai avea glas. Nu reusea sa scoata nici un cuvant. In ochii lui citea sfarsitul. Doi ochi tristi, doi ochi obositi, doi ochi ce o astepasera prea mult. Ea s-a ridicat si primul lucru ce i-a venit in minte a fost sa plece. Ea nu vroia sa fie martora. “Ce egoist esti...m-ai chemat aici ca nu ai putut singur, marea e aproape. Daca vroiai sa o faci, nu iti trebuiau decat cativa pasi ca sa te scufunzi. M-ai chemat sa fiu eu vinovata pentru gestul tau. Si te-ai gandit sa-l faci chiar aici, in acest loc in care de multe ori m-ai adus, m-ai sedus, m-ai parasit, m-ai readus”. Dupa ce a rostit aceste cuvinte a cazut in genunchi. Nu mai avea nici o putere. El nu scotea nici un cuvant. S-a ridicat si a inceput sa mearga spre mare. Il privea cum a inceput sa fuga,sa fuga, sa fuga. Dar a stat pe loc. Intr-un final a gasit puterea sa-l urmeze dar era deja prea tarziu. El s-a pierdut in bezna valurilor iar ea , nefericita...ce facut, ce nu a facut? Se uita disperata in jur. Vroia in acea clipa sa nu mai existe. A fugit spre mare si a inceput sa tipe. A inceput sa-l strige.Apa era atat de rece. Nu gandea clar iar ochii ii fugeau in mii de directii. Intr-un final s-au oprit asupra luminii ce o vazuse atunci cand a parcat masina. Pana la ea a facut 25 de pasi.In cel mai scurt timp posibil o parte din viata ei avea sa ia sfarsit. O data cu moartea lui X, din minte incepeau sa i se stearga clipele petrecute alaturi de el. Ar fi vrut sa le opreasca dar nu avea cum. Ea nu avea nici o putere. Se pare ca el statea de ceva timp in acel loc. Facuse un foc si avea cateva haine de schimb. Imediat i-au venit in minte hainele negre. Erau pentru inmormantarea lui. El isi planuise moartea demult. Avea nevoie de un loc pe lumea celalata dar stia bine ca nu i se poate oferi unul atat de usor. A facut un pact: el se va duce acolo si ea va ramane aici. Ii va lasa Lui pe Pamant un suflet trist, un suflet plin de ura. A semnat pactul si aplecat. Dar nu o putea lasa asa. Vazandu-se acolo, nu putea permite ca ea sa sufere pentru ca o iubise prea mult. A incercat sa-i stearga amintirile despre el, una cate una. Ii aparea in vis si o ruga sa-si aminteasca. Doar in acest mod il va putea uita. Ea auzea voci...era in delir.
“O sa ametesc, opreste-te!” Il vedea pe el cum o invartea...“Inchide ochii si viseaza”...asa i-a spus. Era deja ametita. Una cate una, amintirile dispareau. I-a auzit din nou vocea: “ai rabdare, in curand se va sfarsi totul...vor ramane 10, 9 amintiri, dupa care 8, 7, 6, 5, 4, 3 ,2”. Dar numaratoarea s-a oprit la una. Cea din urma amintire nu vroia sa plece. Atat a ramas. Numai o amintire: amintirea lui. Si el numara acolo. Si lui ii era frica.

VESTEA

2007-10-19T11:01:00.000-07:00

In camera din colt
Trupul zace-ntins
A cazut aseara
Dupa aflarea vestii
Usa-i ferecata
Eu nu mai pot sa intru
Ochii-i sa-i deschid
Si sa-i mai spun ca maine
Mai este inca-o zi.

Va trebui sa-astepte
Fumul sa dispara
Sa-i limpezeasca gandul
Sa se ridice iara.

O veste ca un fulger:
Cand a plecat in graba
I-a spus ca pentru ea
Va exista un altul
Ce-i va cuprinde mana
In serile ploioase.

Acum e-ntuneric
In lumea lui de maine...

CERCUL

2007-10-19T00:24:00.000-07:00

Intr-un sertar al mintii,
Am cautat aseara
Raspunsul la-ndoieli.
Ma urmaresc si azi,
In zori si-n seri ploioase
Eu-ncerc sa fug de ele,
Sa ma prefac in zid
Si sa privesc in urma
Cum se zdrobesc in parti
Ce-alcatuiesc intregul
De care ma feresc.

CASETE

2007-10-12T07:07:00.000-07:00

As vrea sa fiu acolo diseara pentru tine. Asa i-a spus si a inchis usa dupa ea, incet, fara prea mult zgomot inutil. Defapt, ea incepuse deja sa isi refaca viata. Se intalnea cu un barbat de ceva vreme, prea putina totusi pentru a se deprinde total de fosta viata. L-a lasat intins pe canapea, ca de atatea alte dati, cu cartile sale in fata, si cu miile de casete care il inconjurau. Atatea dezvaluiri, atata intimitatea a oamenilor trecuta intr-o ora pe o caseta video. Cunostea pe derost viata atatot oameni si atat de putin pe a lui.
Era chemat la intalniri de familie si rugat sa inregistreze petrecerile oamenilor de mare clasa, sau crizele femeilor de 70 de ani care se scaldau in bani, faima si tristete. Era pur si simplu fermecat de povestile lor, atat de prins in acest miraj incat a uitat ca poate si eu as vrea sa ii povestesc pe o caseta cum am petrecut orele in care il asteptam noptile sau cum ma trezeam diminetile si partea lui de pat era neatinsa.
Totul a inceput de la o banala inregistare video pe care a facut-o la nunta celui mai bun prieten de-al sau. Incepuse sa isi doreasca tot mai mult sa nu fie deranjat, sa refuze intalnirile cu prietenii nostri, intalniri de la care nu lipsea aproape niciodata.
Imi amintesc si acum de seara in care am venit acasa si lumina din camera de la mansarda era aprinsa. Ciudat, mi-am spus. Stabilisem de comun acord sa nu mai urcam in acea camera decat daca era neaparata nevoie. Chiar si acum, dupa atata timp imi amintesc cat am suferit de cand l-am gasit pe BOB, cainele nostru, mort dupa ce mancase otrava pentru soareci pe care o pusesem in cele patru colturi. De atunci, camera a ramas inchisa si chiar daca amandoi aveam chei nici unu nu le-a mai folosit. Dar nu si in acea seara. Ma intorsesem tarziu, sfarsita dupa o zi ce ma sorsese de toare puterile. L-am strigat,am observat lumina, lacrimile au inceput sa cada. De ce a facut acest lucru? De ce a intrat acolo? Cele 21 de trepte mi-au purtat corpul fara voia mintii mele. Ajunsa in sfarsit , asezat pe locul in care il gasisem pe Bob, era el, cu spatele. Nici nu a bagat de seama ca il priveam de cel putin 5 minute. La inceput nu am inteles ce anume ii capta atentia. Isi privea casetele pe care timp de 2 luni le inregistrase si de care eu nu stiusem nimic. Atat de prins era in acele imagini incat se deconectase complet de amintitile camerei in care isi imprastiase casetele. Mi-a spus un scurt “Buna seara” si si-a continuat lucrul. Incepand cu acea seara ne-am indepartat destul de rapid unul de altul.
In aceasta seara toate operele sale vor fi lasate sa se vada in public, sa se asculte, sa se critice. Si-a organizat singur expozitia cu banii castigati in urma inregistrarilor.

O zi din viata mea

2007-10-05T07:28:00.000-07:00

Mi-am luat bastonul alb ca varul, mi-am pus palaria, pe umar sacosa de mers la piata am inchis usa de 3 ori cu cheia , am inchis si de 2 ori grilajul ce imi protejeaza usa si am iesit in strada.
Ca de fiecare data, ochelarii marca Armani nu imi lipseau de la ochi. Azi m-am imbracat cu un costum bej, cel putin asa mi l-a descris vanzatorul. Eu nu pot decat sa imi dau seama de textura materialului iar la acest aspect nu ma poate pacali nimeni.
Sunt orb sau altfel spus nevazator. Am intrat in aceasta lume acum 10 ani in urma unui accident de masina. Sotia mea a murit iar eu nici macar nu am vazut-o in ziua inmormantarii. Doar i-am simtit mana rece pe care mi-am pus-o pe obraz si pe care am udat-o cu multe lacrimi. S-a dus…am reusit sa imi spun la 5 ani dupa moartea ei. I-am strans toare lucrurile, i le-am impachetat si i le-am dus la un camin de oameni nevoiasi. La o saptamana dupa inmomantare am aruncat toata mobila din casa incepand cu patul in care timp de alti 10 ani am dormit impreuna tinandu-ne de mana. Eu o imbratisam si ea imi cuprindea mana si ma tinea strans, strans. Acum nu ma mai strange nimeni de mana cu aceeasi caldura, de-abia daca ma ia cineva de brat atunci cand ma ajuta sa traversez strada.
Casa mea cred ca este foarte spatioasa. Nu are cum sa nu fie asa deoarece nu are decat un pat pentru o singura persoana, un mic sifonier, un pantofar si perdele. Perdelele sunt negre si draperiile gri. Nu cred ca mi-ar placea sa vad aceasta combinatie de culori dar inca o data pe mine nu ma poate deranja in aceste clipe.
Azi am o intalnire. Este prima intalnire adevarata de la moartea sotiei. Pana acum mi-am satisfacut nevoile trupesti intr-o casa de toleranta. O cunosc pe matroana inainte de accident. Sa fiu sincer o vizitam destul de des si atunci cand sotia mea era in viata. Dar fara complicatii. Am 50 de ani, vreau sa cred ca inca prezint interes pentru femei pana sa imi dau ochelarii de soare jos. Defapt atunci cand sunt cu femei in pat mereu ii port.
La ora 12 la amiaza am pornit spre intalnire. Inainte m-am oprit la o cafea cu Zara, matroana de care vorbeam. Cafeaua a culminat cu un orgasm provocat de o tanara de 20 de ani. Am vrut sa imi fac curaj inainte sa ma intalnesc cu ea. O cunoscusem intr-un cinematograf. Imi place sa ma duc la film. Nu pot sa le privesc dar imi pot inchipui starile prin care trec actorii. Am reusit chiar sa le prevad in sensul ca dupa o discutie linistita in doi stiu daca ea in secunda urmatoare va tipa sau nu. Lumea aceasta in care ma invart, intunericul permanent in care imi rasare soarele in fiecare dimineata mi-a ascutit simturile.
Dupa ce am parasit bordelul mi-am indreptat pasii spre restaurantul in care aveam sa o intalnesc pentru a 2-a oara. Este ora 14.00, pana la 18.00 am tot timpul din lume sa ma asez pe-o banca si sa-mi beau cafeaua de dupa-amiaza. Ceea ce am si facut. Auzeam in jurul meu voci de copii, batai de mingi, sunetul rolelor ce se rostogoleu pe asfalt. Mi-am amintit de zilele in care ieseam sa alerg. Obisnuiam sa inconjur parcul de 3 ori si sa fac acest lucru de 4 ori pe saptamana. Acum, stand pe banca, mai mult mort decat viu, am atipit. Trecuse de ora 18.00 cand m-am trezit. Restaurantul era la o ora de mers pe jos din parc. E prea tarziu acum pentr-o intalnire, dar niciodata prea tarziu pentru o partida de sex, mai ales cu o fata de 20 de ani.
M-am ridicat de pe banca, si mi-am proptit bastonul in asfalt si am inceput sa merg. Nu puteam face un pas pana nu auzeam capatul bastonului cum se lovea de pamant. Bastonul cauta, atinge, adulmeca tot ceea ce eu nu pot sa vad. Este singurul meu prieten. Dupa accident, toti amicii mei s-au facut nevazuti. La inceput ma mai vizitau din cand in cand dar eu nu am reusit sa tin pasul cu petrecerile lor, cu femeile lor. In scurt timp, arena s-a golit. Spectatorii au plecat iar eu am ramas singurul martor al succeselor sau al greselilor mele. Greselile mele nu sunt putine la numar.
In lunile ce au urmat gravului accident m-am considerat responsabil pentru ceea ce i s-a intamplat sotiei mele. In lunile?...vorbesc prostii. S-au scurs atatia ani de la accident si eu inca mai am cosmaruri. Sunt nopti la rand in care traiesc un vis a carui realitate ma spulbera in bucati. Vreau sa spun ca tot ceea ce se intampla in vis pare atat de real incat ma trezesc ud de transpiratie, cu ochii in lacrimi. “Dar nu mai pot face nimic”, aceasta fraza imi da curaj, mi-o repet mereu.
Visul incepe intr-o camera cu draperii rosii. Sunt singur.Ma uit la ceas:ora 22.01. Acum un minut s-a intamplat accidentul. Ma uit din nou la ceas: ora 20.00. Ma uit in stanga mea, este Zara. Tocmai am terminat o partida furtunoasa iar eu stau si gafai ca un magar. Am intarziat la intalnire. Probabil ca sotia mea ma asteapta in fata restaurantului. Ea nu intra nicioadata singura. Uraste sa manance singura. Ma imbrac repede, ma uit la ceas: 21.40. Cum dracu a trecut atat de repede timpul? Conduc ca un nebun, ploua, de ce ploua tocmai acum? In urmatoarea clipa rasare soarele. Doar pentru o secunda, doar ca sa-i pot zari rochia rosie. Se face din nou intuneric. Nu mai pot sa vad nimic. Ma uit la ceas : 21.59. In fata masinii apare rochia rosie, incerc sa pun frana, urlu ca un nebun. Prea traziu, rochia rosie se afla acum pe parbrizul masinii mele. Dar ea, sotia mea, nici urma de ea. Am omorat-o.>> Acesta este visul.
Cred ca sunt condamnat. De multe ori m-am gandit ca mai bine as fi murit si eu. Imi doresc sa mor. Da, sunt zile in care imi doresc sa mor. Sunt nopti in care nu mai vreau sa inchid ochii, nu mai vreau sa se repete visul. Sunt urmarit de amintirea ei. Eu am omorat-o. In noaptea accidentului ea se afla la volan. Ma urmarise pana la casa de toleranta si ma vazuse cu Zara. Ii adulmecam rujul rosu de pe buzele-i carnoase. I-am vazut masina cum se apropia de noi. A deschis geamul pentru o secunda si l-a inchis la loc. M-am uitat in acea clipa la ceas : era ora 20.00. M-am urcat in masina, si am inceput sa o urmaresc. Afara ploua. Ma uit la ceas:21.40. Conduceam amandoi intr-un stil nebun de o ora si patruzeci de minute. Din sens invers a aparut un tir. Faza lunga a faurilor m-a orbit. Am inchis ochii pentru o secunda. A fost suficient sa pierd din vedere masina sotiei mele. Ma uit din nou la ceas: 21.59. Nu imi mai amintesc decat zgomotul de dupa impact. M-am trezit a doua zi, intr-o rezerva cu pereti verzi a unui spital. Culoarea peretilor mi-a descris-o doctorul. Eu nu mai puteam sa vad. In urma accidentului mi-au spus ca mi-am pierdut vedera. “Unde este ea?” “Este moarta.” Masina ei intrase frontal intr-un stalp. La impact, ea a murit pe loc. Am aflat dupa, ca masina mea s-a lovit de a ei si dupa a cazut intr-un sant. Acolo m-au gasit pe mine.
Terifiant, imi tremura tot corpul de fiecare data cand ma gandesc la acea noapte. Numai cand sunt cu Zara ma pot deconecta. Cand ma gandesc ca nicioadata nu am iesit cu ea din bordelul acela nenorocit. Inainte de accident, nicioadata nu i-am vazut chipul acoperit de o raza de soare. Mereu in camera ei draperiile erau trase. Am intrebat-o de curand daca a facut vreo schimbare de decor in camera-i si mi-a spus ca nu, ca are aceleasi draperii rosii, groase.
Sunt aceleasi draperii de la inceputul visului meu. Este camera Zarei, sunt draperiile Zarei. Dar oare ce fac eu in acea camera, imediat dupa accident? Mereu sunt singur in acea camera. Zara nu este cu mine. Zara, frumos nume, mai frumos decat numele sotiei mele. Zara a fost cu mine tot timpul dupa accident si inaintea lui. Nici nu mai gandeam in momentele in care ma urcam in masina si ma purtam spre patul ei. Ii spuneam sotiei mele ca mai am de lucru la birou. Oare a stiut? Ea, sotia mea? In tot acest timp despre mine si Zara? Ce crud am fost. Ce tiran am fost ca nu i-am spus niciodata ca defapt, o iubesc pe Zara.
Incep sa-mi inteleg visul. Ce mult mi-a luat. Daca imediat dupa accident, adica la ora 22.01 eu ma aflu singur, in camera Zarei, este tocmai pentru ca ea, Zara, este singura, prima fiinta spre care mi-am indreptat gandul in acele momente tragice. Daca mai exista si o alta interperetare a visului, eu nu mai vreau sa o caut. Raman cu aceasta. Ating ceasul. Este ora: 22.01.Ce mult mi-a luat sa inteleg...

Povestea cu Anne

2007-10-02T01:31:00.000-07:00

Intr-una din nenumaratele mele plimbari cu metroul am intalnit o fata. Cred ca am fixat-o cu privirea timp de 10 minute deoarece ma privea si ea, la randu-i, cu coada ochiului ca atunci cand iti doresti ceva din toata inima si stii ca doar o privire furisata pe la un colt de ochi te poate apropia de el.
A mancat un mar in tot acest timp pana cand din fruct nu a mai ramas decat codita. Dupa ce l-a terminat, a strecurat codita cu rapiditate in geanta de pe umar ce avea forma de pantof. In timp ce inchidea cu delicatete fermoarul gentii nu am putut sa nu observ frumosul inel de logodna ce il purta pe deget. Deci este promisa altuia, mi-am spus in gand. Dar acest fapt nu ma putea impiedica sa nu o privesc in continuare cu atata dorinta incat la un moment dat a venit langa mine pe scaun si cu un accent sexi de britanica m-a intrebat de ce o privesc de atat de mult timp. Am ramas inghetat. Nu am fost in stare sa scot un sunet. Cand i-am auzit glasul am stiut ca este ea. Au trecut multi ani, mult prea mult timp de cand ne dadusem in leagan impreuna si ameteam pana uitam de noi, de cand ne patasem cu inghetata ea rochita rosie de printesa iar eu costumul cu papion negru, mititel pe care cu atata grija mi-l asezase mama la gat.
Nu stiam in acel timp ca nu o voi mai avea langa mine poate niciodata. Nu stiam ca in una din acele zile ei ii vor impacheta micutul ei bagaj si o va desprinde de tot ce insemnasera pana atunci visele ei.
“Anne! Tu esti?”, nici nu am mai asteptat sa imi raspunda ca am imbratisat-o cu atat de multa putere incat i-am turtit geanta in forma de pantof.
“Anne? Anne! Ce nume frumos mi-ar fi placut sa ma cheme Anne. Numele meu este Chloe, imi pare rau, eu nu sunt Anne.”
Cum este oare cu putinta, m-am gandit si cand am privit-o mai bine i-am putut deslusi culoarea ochilor negri, ce nu erau ai lui Anne. Ea avea ochii verzi ca firele de iarba peste care curge o picatura de roua in diminetile cetoase.
Din nou ma inselasem. Chloe a coborat doua statii mai incolo. I-am privit silueta in timp ce se indeparta pe peronul de la metrou si m-am intristat atat de tare incat para ce o tineam in mana si pe cate de-abia asteptat sa o mananc atunci cand aveam sa cobor din metrou, brusc nu a mai reprezentat nici un interes pentru mine.
Nu era prima data cand mi se intampla sa o confund pe Anne cu o alta persoana, sa vreau cu toata fiinta mea sa regasesc in alta caldura ei, imaginea ei, amintirea ei. Cand m-am ridicat de pe scaun am realizat ca de-abia ma mai tineam pe picioare. Se pare ca asemanarea lui Chloe cu Anne avusese un impact puternic asupra mea. Nu am putut sa cobor la statia dorita de mine. Aveam sa pierd din nou concertul de la Albert Royal Hall. Mi se intampla a 3-a oara in aceasta luna. Nu imi mai ramanea decat sa ma duc acasa, in camaruta mea dintr-o veche casa de pe Charing Cross, pe care acum un an au vrut sa o transforme intr-un anticariat.
Am reusit sa imi pastrez locul meu acolo, singura incapere in care ma simt ca acasa. In rest, nu reusesc sa imi fac multi prieteni iar daca mi se intampla sa ies mai mult de trei ori cu aceesi persoana la masa, a patra oara, am eu grija sa nu se mai intample. Este vorba despre temperamentul meu care tine oamenii departe. Nu a parut sa ma deranjeze acest lucru pana acum. Sunt obisnuit sa ma plimb ore in sir, sa ma port prin sali de concerte sau pe la actiuni de binefacere. Cu alte cuvinte viata mea e simpla. Me pricep cel mai bine sa nu mi-o complic. Femeile, reprezinta o tema cu prea putine subiecte de dicutie pentru mine. Nu am avut o relatie stabila nicioadata. Ma caracterizeaza aventurile de-o noapte cu femei al caror nume nu sunt obligat sa mi-l amintesc dimineata. Nu las cale libera pentru ca oamenii sa ma judece pentru acest comportament deoarece pur si simplu nu imi pasa de ce cred altii.
Viata mea se desfasoara intre doua lumi, ziua sunt al meu iar noaptea sunt al lor. Al celor care nu mai sunt printre noi, de 10 ani sunt paznic de noapte la morga. Acum sigur ca voi fi judecat sau si mai rau compatimit. Nu vreau sa va fie mila de mine. Sa va spun sincer, nici nu este atat de rau precum pare. Cel putin am liniste. Treaba mea este sa port in buzunarul stang manunchiul de chei care deschid incaperile frigorifice si in buzunarul drept lanterna al carei bec oricum il tin majoritatea timpului inchis. Linistea si intunericul imi caracterizeaza noptile. Aproape ca diminetile ochii imi sunt deranjati de lumina zilei.

Umbra

2007-09-13T00:35:00.000-07:00

Un om traieste acolo
Isi calca umbra in picioare
Si joaca la ruleta
Ce va urma nicicand!

IN TRECUT

2007-09-11T06:25:00.000-07:00

Dincolo de poarta indoielii,
Imi regasesc ascunse
Rasete triste.
Si-atunci ma infioara
Gandul ca vreodata
Voi reveni la ele.

TIMPUL

2007-09-03T05:15:00.000-07:00

Ochelarii ii sunt ruginiti
Penita-i amortita
Praful vremii se asterne
Totul pare mort
Chiar si ciocarlia
Demult prizoniera
In colivia inchisa

Ceasul a stat
Cu orele-mpietrite
In secunde moarte

GREUTATI

2007-08-27T02:58:00.002-07:00

Este dimineata
Un vis a luat pauza
Vrea sa se-odihneasca

Podoaba e prea grea
Gatul ii apleaca
Ochii-i sunt in jos

INDIFERENTA

2007-08-27T02:58:00.001-07:00

Esti aici si prea departe
Sa ma iei de mana
Voi pleca acum...

Se sparge un vis
Zgomotul rasuna
Ca sarutul pe umarul gol

NEPUTINTA

2007-08-27T02:57:00.002-07:00

A plecat!
Cu-o ultima suflare
A desenat o floare

Un pas grabit
Trecea nepasator
Si-adulmeca tristetea

ADEVAR

2007-08-27T02:57:00.001-07:00

Se rupe ata-n doua
Cu-aceeasi usurinta
Cu care spargi si-o piatra

O clipa s-a si dus
Daca te gandesti
La cum ar fi sa fie

SUPRAVIETUIRE

2007-08-27T02:56:00.001-07:00

Din podul cel vechi
Copilul isi alege
Singurul lui prieten

Cum mai este viata
Cand hambarul e gol
Si gura-i insetata?

Tu imi oferi un mar
De ce vrei la schimb
Livada intreaga?

Cand ai pierdut totul
Te poti impacheta
Intr-o cutie neagra

Ce zgribulita pare
O papadie inflorita
Si intr-o secunda ofilita

UMBRE

2007-08-27T02:55:00.000-07:00

In cea din urma zi
Copilul priveste mirat
Orasul prabusit

Iei o umbra
O pui pe soare
Si ai sa vezi intunericul

O pisica zgribulita
Paseste precauta
Spre capatul lumii

Trandafirul a cazut
Picatura de sange
Ii acopera ochiul

Un loc sub soare
Nu este altceva
Decat un pumn de praf

Singuratatea
Poarta haina grea
A clipelor uitate

DEZAMAGIRE

2007-08-23T11:34:00.000-07:00

Cenusa rochiei de mireasa
Putrezeste inchisa
Intr-un vechi cufar

imagini - ASA CUM SUNT EU

2007-08-21T02:24:00.000-07:00

Sunt doar eu
Inconjurata de mii de fete
Golite de sange

Timpul curge
Printre crengi
Vantul se ascunde

Intr-o seara de mai
Te cautam
Dar gandul s-a transformat in ploaie

Parcul este gol
Un clovn ce ieri zambea
Azi plange molcom

In camera prea mica
Un paianjen isi tese
Incontinuu panza

Pe jos e jucaria
In asfaltul topit
Copilul o ridica

Sa stam treji o clipa
Si sa privim cum cade
Timpul pe ganduri

Era dimineata
Siluete triste
Intrau in cimitir

Ajunsi la sfarsit
Ei isi sorbeau viata
Din aceeasi cupa cu vin

Fara sa clipeasca
A aruncat c-o piatra
Si geamul incepu din nou sa creasca

Inchizi o pleoapa
Si intreaga incapere
Se sparge in bucati

La asfintit
Campiile ard triste
In ghemuri de foc

Rochia imparatesei
Sterge praful vremii
De pe scarile castelului

Intr-un manunchi de ace
Gandul se transforma
Si pleaca departe

Despre noi..romanii - cum am fost, suntem si nu vom fi nicicand

2007-08-07T05:06:00.000-07:00

Ieri, m-am intors in tara. Asa suntem noi, romanii...ma gandesc din ce in ce mai des si parca ma mai consolez cu acest gand.
Am zis la inceput ca mi se pare...nu ai de unde sa stii cum este prin alte parti daca nu ti-ai luat macar pentru o data ruxacul la spinare , ai aratat pasaportul sau mai nou doar buletinul (mai bine pasaportul, cu buletuinul stai la cozi interminabile) si ai trecut granitele frumoasei Romanii.
Am avut sansa sa fac acest lucru si credeti-ma, nu este snobism dar ma intorc din fiecare excursie fara zambet si fara acea licarire in ochi de bun venit acasa.
De o singura zi, cel putin trei lucruri mi-au accentuat starea inversunata de spirit.
Mi s-a pierdut bagajul....nu stim unde este, nu s-a inchis usa de la avion, s-a stricat scara rulanta, va veni—daca va veni, asteptati. Dupa ce am asteptat mai bine de o ora in aeroport cu ochii numai la banda rulanta pana cand am ametit, am avut surpriza (a fost oare o surpriza?) de a pleca spre casa cum se spune: “in fundul gol”.
Caldura, caldura si iar caldura, sa spunem ca pentru acest aspect nu poarta vina romanul. M-am urcat in tren (parca mai bine era cu avionul). Aer conditionat? Un lux pe care biletul de tren foarte scump dealtfel, nu mi-l permite. Ma consolez cu faptul ca este dimineata si parca parca ceva mai racoare si incerc sa nu ma gandesc la drumul de intoarcere. Ca veni vorba de tren. Cumpar biletul si ii las fara sa stiu, fara sa vreau un bacsis destul de gras doamnei de la ghiseu care mi-a imanat biletul dupa ce am stat sa o privesc 10 min cum se hlizea la telefon si imi zambea prin geam( bravo ei, nu este usor sa faci doua lucruri deodata). Am zambit si eu la inceput, dupa care zambetul mi-a pierit brusc, am inceput sa dau din picioar, numai ca ea nu mi-l putea vedea iar expresia fetei mele nu a impresionat-o prea mult. Dupa ce si-a terminat interminabila conversatie imi spune, cu acelasi zambet ca biletul costa 26 RON. Poate ca s-a scumpit, m-am gandit...doar nu am mai fost cu trenul de o saptamana iar scumpirile saptamanale au ajuns sa nu mai fie o surpriza pentru nimeni. Dar nu, am platit si am constatat ca am dat cu 9000 lei vechi mai mult decat facea biletul. Hmm, acum stau si ma gandesc ce as fi facut eu cu acei banuti pe care i-am indesat ca multe alte persoane defapt, in buzunarul unei domane de la CFR. Cred ca mi-as fi cumparat o bombonica, pe caldura asta glicemia scade,as fi avut nevoie.Eeeee, lasa ca isi cumpara bombonica doamna de la ghiseu. Ma consolez cu aeasta idee si plec mai departe. Destinatia urmatoare..vagonul 2 al rapidului 791. Dupa 10 minute, vine controlorul si supracontrolorul. O doamna din acelasi compartiment in care ma aflu nu are bilet. La staia urmatoare, TE dai jos din tren. Politetea controlorului nu este punctul lui forte. Trece supracontrolorul mai departe, doamna ii inmaneaza constiincios 3 bancnote de 1 RON, acesta isi deschide buzunarul fara fund si doamna coboara cu mine, la statia dorita de dansa. Ma gandesc din nou la costul acelei bombonici, oare cate bombonici mi-as fi putut lua cu diferenta dintre pretul platit pe bilet din care sa scad mita pentru controlor de 3 RON? A ajuns trenul, nici nu mai vreu sa ma gandesc. Voi reveni.

adevar

2007-07-16T02:11:00.001-07:00

La inceput a fost culoarea
Dar mana omului...
A transformat-o-n pata!