Interior

Afara este ziua
In casa este noapte
Lampa ii pazeste

Tacere

Pe mijlocul drumului
Un melc a murit
Nici nu s-a grabit

Noutati

Esenta de parfum
Tinerete vie
Intr-o lume moarta

Daca ma vei vrea
V-a trebui s-accepti
Si umbra mea

Inca sunt vie
De ce te grabesti
Sa-mbraci haine negre?

Trecut?

S-a implinit deja un an...
Ca si atunci,
O vezi intrand pe poarta imbracata-n alb.
Toti se-ntreaba:
"De ce vine neincetat cand el este demult plecat?"

"S-a vindecat", ar spune cei ce-o zaresc prin cimitir
Dar ea simte praful vremii care vine si se-asterne peste trupu-i obosit.

In genunchi saruta piatra
Multe lacrimi curg siroaie
Si se-astern peste mormant
Ca niste petale moarte

Eu cred ca-si aminteste
Vremuri albe de demult
Cand era cu el de mana
Acum nu-i decat trecut!

O vad cum se ridica,
Rochia-i alba si-o aseaza
Mai priveste-o data-n urma
Va veni si maine...iara!

DIMINEATA GRI

Deschide un ochi somnoros cerul si imi spune pe un ton grav : Buna dimineata!. Soarele casca: “inca o noua zi”, imi sopteste la ureche si se duce sa se spele. Este cald, vantul se joaca pe ritmul muzicii lui Cohen iar roua se duce sa mai moara putin.
In rest, singuratate. Fara el este atat de multa singuratate incat sa sature uimirea vantului , a soarelui,uimirea tuturor.
Vine un vultur batran, se aseaza pe o creanga si imi priveste singuratatea. “este prea mare”, asa imi spune si zboara mai departe. Dar eu nu vreau sa recunosc si incep sa plang. Imi este rusine si de vant, si de soare. Si ma intorc cu spatele la ei.

SFARSIT

In fiecare loc intreb de tine
"Oare unde vei fi maine?"
Ei nu te cunosc asa cum eu
Alerg timpul sa-l grabesc
Si sparg clepsidra nisipoasa
Si intr-o suflare-astept sa cada
Si ultimul moment

TRECUT

Ieri am cazut intr-o groapa.
Am strigat sa vina el.
M-am ridicat dupa doua ceasuri
Eram ranita si durea…
Amintirea cand venea
Sa ma ridice cand cadeam.